Privesc la mama, e bătrână. Şi dacă totuşi nu-nţelege, repetă iar, nu te-ntrista!

0
105
Foto: Vladimir Sifra

Versuri: Maria Demetriad

Privesc la mama. E bătrână
şi tânără nu sunt nici eu.
Tot ce făcea uşor odată,
acum îi pare atât de greu.

Văd ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obosiţi.
Simt paşii ei – odată sprinteni,
Cum calcă greu şi osteniţi.

Încerc ades să-i prind eu braţul
şi-n mersul ei s-o sprijinesc,
Căci ştiu: sosi-va ora-n care,
pe drum neîntors o s-o-nsoţesc!

Neputincioasă-ntreabă adesea
despre nimic, despre ceva.
Răspunde-i fără şovăire,
Dă-i tot ce vrea şi n-o certa!

Şi dacă, totuşi, nu-nţelege,
repetă iar… Nu te-ntrista!
Gândeşte-te ce-aproape-i vremea
când nu te va mai întreba!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici