Privește-n ochii mamei tale, căci ai mai vrea și e târziu

0
333
Fotograf necunoscut

Versuri: Elena Căruntu

Și de-ai să vezi că nu ajung cu mâinile să mă îmbrac,
Copilul meu, să ai răbdare, c-atâtea-n sufletul meu tac

Și lingura îmi pare grea, cât o găleată la fântână,
Fii bun, fii bun puțină vreme, că pleacă mama ta bătrână
Și scaunul rămâne gol și castronelul pentru ciorbă,
N-auzi din patul mamei geamăt, căci cei ce mor nu scot-o vorbă

Și tu îmbătrânești curând și fii tăi la fel-or face
Și taci și tu, că n-ai decât, așa cum mama ta azi tace
Și nu au timp să stea cu tine, mai bine pleacă la vecin,
Iar tu gândești că-i ești povară și inima-i numai pelin.

E viața asta dragii mei, doar o poveste sau un rând
Se duce omul ca-o șoaptă, de parcă n-a fost viu nicicând.
În odăiță-n soba rece se vor desprinde cărămizi,
Ferestrele vor îngheța, le sparge vântul, să le-nchizi

Din când în când să dai pomană, o bucățică de ceva,
Nu pentru mine dragul meu, dar poate sufletul ar vrea
Să știe că mi-e amintirea, la tine-n inimă rămasă,
Nu fii prea aspru dragul meu, cât umblă mama ta prin casă

Mai scap pe jos din ce mănânc și sparg și eu o farfurie,
Și uit ce-am vrut să zic mereu și am pe mine-așa mânie
Dar viața îmi ia din putere și ce-am fost ieri, n-o să mai fiu
Privește-n ochii mamei tale, căci ai mai vrea și e târziu,

Și mâna ta, va căuta să sprijini trupul în ciomag
Să-ți amintești că tinerețea, nu doarme totdeauna-n prag,
De nu ajung cu mâinile, să-nod sub barbă o năframă
Ajută-mă, fii răbdător și cerul sfânt va ține seamă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici