Priviți la ei cum dorul îi usucă, cum viața li se scutură ca florile târzii…

0
91
Foto: Alexandru Uiuiu

Priviți la ei cum dorul îi usucă,
Cum viața li se scutură ca florile târzii,
De umbra bătrâneții, și de muncă
Și de deacum încolo ogrăzile pustii…

Priviți cum înălbesc cu fiecare toamnă
Sub lampa pâlpâind ca firul vieții lor,
Cum își agonisesc puteri ca să mai poată
Să ne trimită iarăși prin poștă câte-un dor…

Priviți cum se strecoară din ochii lor durerea
Și cum îi înspăimântă mereu același gând
Că o să-i prindă iarna c-o ultimă suflare
Și le vor fi de casă doi metri de pământ…

Priviți la ei cum astăzi cerșesc iubirea noastră
În fiecare gând ce ni-l trimit din nou,
Și nu-i lăsa-ți să zboare spre bolta cea albastră
Cu chipurile triste și-n suflet câte-un gol…

Iubiți-i azi cât timpul răgaz mai vrea să lase
Și mai trimiteți doruri părinților și voi
Cât firul lor de viață în inimi li se zbate,
Cât ne iubesc și dânșii și cât mai sunt cu noi…

Versuri: Elena Mirza
Foto: Alexandru Uiuiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici