Revedere cu mama

Fotograf: Ștefan Bela

Autor: Ștefania Vasile

Bate vânt rece de iarnă aprig răscolind zăpada
Prin troiene, o cărare desparte-n două ograda.
De la tindă pân’ la poartă se întinde alb covor
Pe cărare nu se vede nici o urmă de picior.

În căsuța părintească lampa deloc nu s-a stins
Mama Floarea toarce lână…focu-n vatră e aprins.
Bat la ușă cu sfială… „cine-i?” mama îmi răspunde
Glasu-i stins de bătrânețe în pridvor abia se-aude.

„Sunt un călător prin lume… spusei iute, încurcat…
Haide mamă și deschide, că sunt eu…al tău băiat!”
Văd pe geam cum ea tresare și la ușă iute vine:
„Of, măi maică, ce onoare să mai vii și tu la mine!

Intră-n casă, hai, te-așează uite-aici pe lăvicioară
E același loc în care tu stăteai odinioară.
Ai albit… Ce vrei? Cu anii ne uscăm încet și noi…
Trupul tău robust odată, parcă a mai dat înapoi…

Te văd trist… și-ai ochii parcă nu te-ai odihnit o viață…
Spune dragul mamei, spune… vrei să-ți pun niște dulceață?…
Stai să te privesc mai bine că mi-ai lipsit așa mult!!!
Sunt ani buni de când de tine nici o veste n-am avut!

Te-ai trecut… ți-a albit părul… de necazuri, mă gândesc…
Cine știe dragul mamei câte griji te năpădesc!”
„Mamă, am venit la tine ca să văd dacă ești bine
Să văd dacă ai de toate, dacă ai grijă de tine…”

„Am copile, să n-ai grijă… mă descurc așa cum pot
De ajuns că-s sănătoasă, și atunci deja am tot!
M-am gândit mereu la tine și în suflețelul meu
Ca să-ți fie-n viață bine, m-am rugat la Dumnezeu!

L-am rugat să îți îndrepte pașii mereu către mine
Cum făceai când în picioare abia de mergeai copile!
Cu mânuțele întinse către mine alergai
Și cum ajungeai în brațe mă luai și mă strângeai!

Eu te-ncurajam chiar dacă inima mea îmi spunea
Că de-nveți să mergi copile, eu tot singură voi sta!
N-am putut ca pașii vieții să ți-i controlez mereu
Dar să știi că multă rugă a făcut mama la greu!

M-am rugat de sănătate, spor în toate, bucurie…
Că de ai aceste lucruri îmi va fi bine și mie!
De mănânc ceapă cu pâine, stau mereu la masa mea
Și-apoi… celelalte toate fie după voia Sa!

Dacă Dumnezeu dă zile, trebuie să le trăiesc
Eu la alții niciodată sufletul nu-mi umilesc!”

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook