Ruga copilului

0
47
Fotograf necunoscut

Versuri: Ștefania Vasile

În prag de seară, lângă o icoană,
Cu-o cruce sfântă, ce-o strângea la piept,
Plânge-un copil… şi mama-ncet îşi cheamă:
„Te rog să vii… că nu mai pot s-aştept!…

M-ai lăsat mic, eram doar cât o nucă,
Bunica greu a tras, de m-a crescut!
Dar, crede-mă, mi-e tare dor, mămică,
De timpu-acela de la început!

Mergeam pe jos… mai mult în patru labe,
Că nu aveam de cin’ mă sprijini…
Bunica doar, cu braţele-i firave
Mi-a stat alături şi noapte, şi zi!

Te rog să vii, că-i tare rău bolnavă,
Şi nici nu ştiu dac-o mai apuca,
Să-i mulţumeşti, că m-a crescut pe mine,
Şi ţi-a purtat de grijă şi mata!

Azi, nu mai poate, şi te chem pe tine
Măicuţă, că vreau dorul să-i alini,
Că tare mult s-a mai rugat la Domnul
Să-ţi netezească drumul prin străini!

Te rog să vii… te-om aştepta la poartâ
Ca să ne strângi cu drag şi dor, la piept,
Să fim din nou aşa, ca altădată…
Te rog să vii… că nu mai pot s-aştept!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici