Să nu mă duceți la azil

0
190
Fotograf: Gabriel Motica

Autor: Petru Pirnu

„Să nu mă duceți la azil,
Că mor acolo-a doua zi!”
Îl roagă pe al său copil,
Bătrânul tată, cu lacrimi!

„Lăsați-mă să mor aici,
În casa unde v-am crescut,
Cu trudă fără s-am servici,
Cu mumă-ta, ce e-n mormânt!

„Pământu’ care l-am muncit,
Cu ea ca-să vă țân în şcoli,
Doar el îmi este legământ,
Și-aş’ vrea culcat pe el, să mori!”

„Cât mai am zâle şi putere
Aici să stau, tu să mă laşi,
Pe prispa veche-a căşii mele,
Nu vreau azilul din oraş!”

Şi se ridică-ncet bătrânul,
Ieşind pe uşă, fără grabă,
Lăsându-şi în odaie fiul,
Cu plânsu’ înecat în barbă!

Abia acum îşi dă el seama,
Că tatăl lui, nu va pleca,
Din locul ăsta, unde mama,
Îi da-se țâță, când plângea!

Prea multe amintiri îl leagă,
De casă, de ogor de toate!
Aici trăise viața-ntreagă,
Şi-o va trăii, până la moarte!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook