Să nu plângi mamă, să nu plângi că nu-s de ziua ta acasă

0
87
Fotograf necunoscut

Să nu plângi mamă, să nu plângi
Că nu-s de ziua ta acasă,
M-au dus prin lume vremi nătângi,
Când iarba se înălța de coasă!

Dar iți trimit pe-un nor fugar,
Iubirea mamă şi cuvântul,
Le-am învelit într-un ştergar,
Spre-a-ți îmbrăca frumos mormântul.

Cu lacrimi calde le-am udat,
Când dorul mă ardea cu foc,
Şi de-or ajunge pe-nserat,
Din ele-o creşte busuioc.

Şi-o înflori măicuța mea,
Sub blânde razele de soare,
Cum înfloream si eu cândva,
Sub mâna ta ocrotitoare.

Şi când acasă am să vin,
Un fir ‘oi lua pentru icoană,
Să-mi fie leac, când greu suspin,
În suflet iar mi-o face rană.

Să nu plângi mamă, sa nu plângi,
Că astăzi nu-ți sărut mormântul,
Te-aştept în brațe să mă strângi,
La noapte când o bate vantul…

Versuri: Licuta Pantia

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici