Să spunem c-am să vin acasă… dar oare ce-om pune pe masă?

0
121
Foto: Vlad Dumitrescu

Să spunem c-am să vin acasă…
Dar oare ce-om pune pe masă?
Vom fi săraci, ca cei mai mulți,
Copiii vor umbla desculți.

Că e ușor să spui o vorbă…
N-avem nici lemn de pus în sobă.
La zei îmi vine ca să strig!
Și cum ne vom iubi în frig?

Cei mici cum vor pleca la scoală
Fără ghiozdan? cu burta goală?
Lumina cu ce vom plăti
Dacă parale n-or mai fi?

Părinții noștri sunt bătrâni.
Ce, vrei să-i aruncăm la câini?
Cu pensia lor de doi lei,
Să-i condamnăm la moarte vrei?

Spuneai că vrei o casă nouă,
Că-n asta veche știi că plouă,
Acuma vrei să vin napoi,
Nu știi că suntem în nevoi?

Mai lasă-mă măcar un an,
Să pot ca să mai strâng un ban!
Și mie-mi este tare greu,
Și mă topesc de dorul tău.

Pentru copii,chiar mă usuc!
Acum îmi vine să mă duc.
Dar știu că sărăcia-i mare,
Prefer să plâng peste hotare.

Decât să-i văd în suferință,
Mai bine trec în neființă.
Mă chinui eu, și mă jertfesc,
Cuminți și mari vreau să mi-i cresc.

Așa cum e, cu dor de-acasă,
Italia e mama noastră.
Cu toate ofurile sale,
Dar știu că ne-a scăpat de foame.

Versuri: Nicanor Casandruc
Foto: Vlad Dumitrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici