Sa vii o data-n an acasa, cu cei ce sunt, sa stai la masa

0
255

Cocioaba cu o singura odaie
Si-acoperisul ei de paie
In care am crescut, copii,
Te-asteapta trista ca sa vii.

Si pomi-s desi azi in gradina,
Au luat casutei din lumina,
Din prispa casei-maracini,
Nu se mai vede la vecini.

Daca parintii nu mai sunt,
Nu pot sa vina din mormant,
Ei nu mai au puteri, nici glas,
Sa-i cheme pe cei ce-au ramas.

Iar casa-n care am crescut
E lege,tre’ sa-i dai tribut:
Sa vii pe ulita-n catun
De Paste, poate de Craciun.

Chiar daca este parasita,
Se cere a fi ingrijita:
Sa curatam copacii,via,
Asa vei gasi bucuria.

Ce amintiri copilaresti
Cand ne uitam pe la feresti:
Cum ploua-afara, sau cum ninge,
Cand ma gandesc…dorul ma frige!

De cand e lumea, -i crestineste:
Locul natal cine-l iubeste
E ocrotit de Dumnezeu.
Va spun, ca asta simt si eu.

Sa vii o data-n an acasa
Cu cei ce sunt, sa stai la masa
Cu rude,prieteni sau vecini,
Si sa o scapi de maracini.

Versuri: Nicanor Casandruc
Foto: Carmen Tender / Una din celebrele case cu acoperis de paie din Valea Manastirii

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici