Satul care se scufundă

0
44
Foto: Gabriel Motica

În satul care-ncet dispare
Departe de priviri, pierdute
Doar clopotele sună tare
Și mă primesc cu imnuri mute,

În satul scuturat de vreme
Când înserarea-ncet se lasă,
Doar dealul parcă încă geme
Mai strigă tare: hai acasă!

Când clopotele bat în dungă
Nici turmele nu mai coboară,
Din spate vântul le alungă
Stau înșirate ca pe sfoară,

În satul povestit de mine
Nici clopotul nu bate-n dungă,
Iar veșnicia nu mai vine
Pe toți pământul îi alungă

Aici pământul cotropește
Nici satul nu îi stă în cale,
Culme cu vale se unește
În loc de deal,acum e vale…

Iar clopotele dau de știre
În satul care-ncet renaște
Pentru a noastră mântuire
Precum Isus în zi de paște.

Versuri: Valer Popean

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici