Scrisoare de la mama

0
177
Foto: Ionel Onofras

Versuri: Ștefania Vasile

Ieri a venit poştaşul,
Mi-aduse o scrisoare,
O iau şi intru-n casã:
„De un’ sã fie, oare?”

Dar îngheţai pe datã,
Când scrisul l-am vãzut…
Era de la mãicuţa,
Nu i-am mai scris de mult…

Şi am întors scrisoarea,
Pe faţã şi pe dos,
Avea miros ca mama!!!
Al ei miros frumos…

Şi-mi zice mama: „Scris-am
Spre tine dragul meu,
Cã vreau sã ştiu de tine,
De-o duci bine sau rãu…

Şi sunt îngrijoratã,
Cã-n lume tu te-ai dus,
La ultima scrisoare,
N-am mai primit rãspuns!

V-aţi dus cu toţi-n lume,
E uliţa pustie,
Acuma nici poştaşul,
N-are cu ce sã vie!

Gãsii pe-aici, prin casã,
Un pix şi o hârtie,
Rãmase de la tine,
De prin copilãrie…

Şi m-am gândit cu ele,
Sã-ţi dau un semn de viaţã,
Cã nu mai ştiu nimica,
De tine şi-a ta soaţã!

Şi-aş vrea sã ştiu mãicuţã,
De-aveţi şi voi copii,
De m-aţi fãcut bunicã,
Te rog frumos sã-mi scrii…

Cã eu aştept într-una,
Cu suflet ars de dor,
Poştaşul sã-mi aducã,
Un plic de la fecior!

Acum te las mãicuţã,
Sã nu te plictisesc,
Te-mbrãţişez cu sete,
Şi-ţi spun cã te iubesc!

Şi nu uita de mine,
Şi cât o sã mai fiu,
Trimite douã rânduri…
De tine ca sã ştiu…”

Şi dintr-o datã viaţa-mi,
Ca filmul se fãcea…
Mã vãd copil în braţe,
La draga mama mea!

Şi-i vãd privirea blândã
Şi chipul ei frumos,
Cum mã ţinea în braţe,
Şi m-alinta duios…

Şi deşteptat sunt parcã,
Din lunga hibernare,
Iau repede-o hârtie,
Şi-i scriu mamei scrisoare.

Şi printre lacrimi grele
Şi mii şi mii de rânduri,
Îi cer sfios iertare,
C-am avut alte gânduri!

„De-acum încolo mamã,
Pe uliţa cea mare,
Poştaşul o sã vinã,
S-aducã o scrisoare.

Şi îţi promit cã-n varã,
Ne vei vedea pe toţi:
Pe mine, pe soţie,
Şi pe ai tãi nepoţi!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici