Scrisoare

0
76
Fotograf: Gabriel Motica

Autor: Camelia Cristea

Eu iți scriu copile astăzi înc-o dată,
Depărtarea doare ca rănile vii,
Plânge clanța ușii iarăși supărată
Speră că-ntr-o zi, tu ai să revii.

Pașii tăi frenetic caută împlinirea
Și comorile ce par, toate a străluci
Să nu uiti că inima de mamă
Te așteaptă acasă, toamnele-s târzii.

Mâna ce iți scrie lacrima o șterge,
Să iți fie bine printre reci străini
Clipa ce se scurge, iarăși mă îngheață
Doamne să-i păzești pe ai mei copii.

Prin bagajul pe care l-ai luat cu tine,
Să păstrezi iubirea, bunul cel de preț.
Toate vin și pleacă, chiar și Primăvara
Toți părinții lumii drama și-o petrec.

În ferestra casei, râde o zambilă
Gingasia ei mă alină iar,
Gramofonul cântă parcă în surdină,
Anii tinereții, nu mai au habar.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook