Scrisoare

0
51
Fotograf: Gabriel Motica

Autor: Camelia Cristea

Eu iți scriu copile astăzi înc-o dată,
Depărtarea doare ca rănile vii,
Plânge clanța ușii iarăși supărată
Speră că-ntr-o zi, tu ai să revii.

Pașii tăi frenetic caută împlinirea
Și comorile ce par, toate a străluci
Să nu uiti că inima de mamă
Te așteaptă acasă, toamnele-s târzii.

Mâna ce iți scrie lacrima o șterge,
Să iți fie bine printre reci străini
Clipa ce se scurge, iarăși mă îngheață
Doamne să-i păzești pe ai mei copii.

Prin bagajul pe care l-ai luat cu tine,
Să păstrezi iubirea, bunul cel de preț.
Toate vin și pleacă, chiar și Primăvara
Toți părinții lumii drama și-o petrec.

În ferestra casei, râde o zambilă
Gingasia ei mă alină iar,
Gramofonul cântă parcă în surdină,
Anii tinereții, nu mai au habar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici