Se duce-aplecat de povara pe drum

0
134
Sursa foto: Neamul Romanesc

Versuri: Maminineta Nineta

Se duce-aplecat de povară pe drum
Cu griji şi necazuri, dar sufletul mare
Le dă la copii ce adună şi-i bun
El nu are preget, odihnă nu are.

Se zbate-n nevoi, se culcă plângând
Mai trece o lună, mai trece o vară
De toate el strânge şi-l poartă un gând
Să aibă copiii ce lua de la ţară.

Nu plânge că-l doare, că vremea se duce
Şi vine culesul, e toamna în toi
Priveşte cu dor ajuns în răscruce
Aşteaptă vreun gând să vină-napoi.

E grea bătrâneţea, picioarele dor
Şi asta mai des în fiece an,
Mai rău e pe ploaie, mai rău e pe nor
Mai trece cu gaz, cu spirt ori lipan.

Dar la sărbători, se bucură tare
Că-i vin copilaşii, i-aduc şi nepoţii
Şi pun masa-n curte, nimic nu-l mai doare
Şi grijile fug, când se-adună cu toţii.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook