Se-nserează-n satul meu, tată, plec, pe mâine

0
107
Foto: Bogdan Stanga

Versuri: Mariana Adascalitei

Se-nserează-n satul meu, tată, plec, pe mâine
Vezi că ți-am lăsat aici, ciorbă caldă, pâine
Mâine când mă-ntorc te rog, nu mai plânge, tată
Mai degrabă să m-aștepți pregătit la poartă.

Mâine, tată, o să te duc să-ți mai vezi ogorul
Știu că noaptea tu n-ai somn că te-ajunge dorul,
Tu, doar pregătește iar coasa cea mai bună
Să dăm jos iarba din deal că e vremea bună.

Ia și traista, cum te știu, pune-n ea bucate
Și-om mânca pe la amiezi iar pe săturate
Să-ți pui, tată, strai curat cel ținut în ladă
Și acolo, sus în deal, lumea să te vadă

Incălțat iar cu opinci, brâu și pălărie
Toți vecinii or întreba… Unde pleci, bădie?
Nu te-opri, să nu le spui, lasă-i să vorbească
Doar din ochi lacrima ta nu se mai oprească.

Eu plec tată, tu, de-acum ia, te odihnește
Vezi, se-aprinde foc pe deal, soarele-asfințește
Și de somnul n-o veni, tată, dormi afară
Cum dormeai, demult, demult, nopțile de vară

Iți așterne lângă prag o pală de fân
Noaptea, vântul o scutura roua din salcâm.
Sus stă luna cu alai nenuntit de stele,
Printre ele te-or veghea ochii mamei mele.

Vei visa că tânăr ești și păduri cutreieri
Că joci horele din sat în concert de greieri,
Fânul proaspăt mirosind cald a sânzâiene
Vei visa că ești copil zburdând prin poiene,

Noaptea-i caldă în povești, tu, adoarme, tată,
Vreau ca mâine, când mă-ntorc, să m-aștepți la poartă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici