Se scorojește varul de pe pereții casei

0
113
Fotograf necunoscut

Se scorojește varul de pe pereții casei
Și gardu’ îmbătrânit se-nclină către lut,
În șură fânul plânge după tăișul coasei
Lăsând ograda tatei într-un tăcut mormânt.

Cuptorul vechi de humă e-acoperit de praf
Și peste jarul ars uitarea e stăpână,
Mă doare sărbătoarea când mă uitam cu drag
La pâinea frământată de buna mea bătrână.

Aș face pact cu timpul de-a mă întoarce acasă
Când mama îmi râdea și îmi citea povești,
Off, măicuța mea! Erai așa frumoasă,
Iară azi te caut și nu știu unde ești.

Pe cine să întreb și cine să mă-ntrebe
De ce mă uit în jur și totul e schimbat?
Unde este gazul din lampa mea de veghe
Și unde-mi sunt vecinii cu sufletul curat?

Cine sunt copiii ce-mi ies astăzi în cale
Și vor să mă ajute ca pe un biet bătrân,
Unde mi-e poteca ce mă ducea pe vale
Să-mi îmbăt simțirea cu floarea de salcâm.

Unde este crângul cel plin de ciocârlii
Și matca preacurată de apă curgătoare?
Unde ești tu tată? De ce refuzi să-mi vii
Când fânul de pe coastă stă să dea în floare?”

Atâtea amintiri și tot atâtea drumuri
Ce astăzi mă despart de cei plecați în ceruri,
Pe hornuri nu mai ies atât de multe fumuri
Și hainele îmbrăcate au diferite țeluri.

Versuri: Claudiu Vaduva

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici