Si iata! Casa noastra! Micuta, varuita cu-albastru si pe prispa, aceleasi vechi muscate

0
85
Fotograf necunoscut

Versuri: Elena Caruntu

Ne-ntoarcem, mai straini mai rataciti, la vatra
Atunci cand trupul nostru, de munca-i aplecat
Si plangem la hotare, nestiind ce ne-asteapta,
La portile cazute, pe ulita din sat.

In doua geamantane, cadouri pentru neamuri
In altele-amintiri si haine si mancare,
Privim la deal si vale, la frunzele pe ramuri,
Nu s-au schimbat prea multe! Doar sufletul ne doare.

Si iata! Casa noastra! Micuta, varuita,
Cu-albastru si pe prispa, aceleasi vechi muscate
In prag plangand usor, e mama imbatranita,
Ar vrea sa iasa-n cale, dar biata, nu mai poate.

Asa mai trece-un an! Si noi cu anii trecem,
Mai stergem sarbatori, straine-n calendar
Straini suntem si noi si cu straini petrecem,
Si timpul se strecoara, furis ca-un talhar.

Iar dorul ne pandeste, in fiecare ceas
De toate ne-e dor! De suflet masurat,
Ne socotim in minte, atat cat a ramas
Sa ne intoarcem Doamne, la vatra si la sat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici