Spune-mi mamă, bătrânețea cum o porți, cât ți-e de greu?

0
278
Fotograf: Ilya Pitalyov

Versuri: Emilia Amariei

Spune-mi mamă, bătrânețea cum o porți, cât ți-e de greu?
Eu mă rog în orice clipă să te țină Dumnezeu.
Te zăresc cu ochii minții aplecată pe cărare
Și îl rog pe Tatăl nostru, să-ți trimită alinare.

Nu te-ai plâns măcar o dată că ți-e greu, că nu mai poți,
Singură să-ți duci povara, c-au plecat din casă, toți.
Tata a plecat departe, după el s-a dus feciorul,
Cu durere și cu lacrimi, sapă-n inima ta, dorul.

Suferința ta se vede, nu-i nevoie de cuvinte.
Cum e să-ți îngropi copilul știe numai un părinte!
Casa-i goală, noaptea-i neagră, amintirile șuvoi
Te mai duc în timpuri bune, când eram acasă noi.

Eu, departe, prin străine locuri, viața-mi irosesc.
Fetele ce-ți sunt aproape când și când te mai găsesc.
Tu-ai rămas, te știu acolo și mi-e dor să te sărut,
A trecut o veșnicie de când nu te-am mai văzut.

Știu ca mergi până la poartă în baston și-ți este greu
Și te-ntrebi când te va duce lângă tata, Dumnezeu
Și lângă ce-aveai pe lume mai de preţ, al tău băiat.
Încă-l mai întrebi pe Domnul, pentru ce ți i-a luat.

Nu pleca la ei, măicuță, mai rămâi, căci vreau să-ți spun
Cum l-am cunoscut pe Tatăl și-am aflat cât e de bun!
Mai întarzie pe-acasă până voi veni la tine.
Dumnezeu să mi te țină! Duhul Sfânt să te aline!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook