Spune-mi mie mamă

0
130
Foto: Kalmar Zoltan

Versuri: Elena Căruntu

Spune-mi mie mamă: Că-ți aud de-o vreme,
Chiar de taci mereu, sufletul cum geme,
Te văd nopți de-a rândul, cum umblii prin casă
Și pe gânduri stai și cu noi la masă.

Spune te-au certat? Nepoții sau nora?
Pe tine ce-ai fost! Mamă tuturora?
Trupul s-a uscat! Veșted ca de brumă,
Spune mama mea! Inima ți-e bună?

-Să mă ierți te rog! Dragul meu copil!
Ascultă pe mamă! Glasul meu umil,
E lună-întreagă că mă paște-un vis,
Și de teama lui, ochii n-am închis.

Aud pași în noapte și se-opresc la poartă,
Două umbre strigă! Parcă mă așteaptă,
Eu încep atunci rugăciuni să număr
Și simt mână rece, uite-aici pe umăr.

Vreau să mă ridic! Să părăsesc patul
Dar în pragul casei stă trist, răposatul,
Tatăl tău mă cheamă și-aș vrea să strig
Dar mi-i glasul mut! Și-mprejur e frig.

Vine decuseară și se pierde-n zori,
Cu plecarea lui simt, așa fiori,
Și nu știu ce spune, Doamne ce-o vrea,
Cred că-i greu acolo! Fără grija mea!

Mamă! Sunt doar vise! Tu dormi liniștită,
Lasă lumea lui! Știi că ești iubită!
Nu gândii la mâine! Cin’ să-mi dea povețe?
Aș rămâne singur! Fără-a ta blândețe!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici