Sufletul flămând

0
329
Foto: Adrian Petrisor

Versuri: Liliana Burac

Sărut mâna mamă…. Sărut mâna tată…
Bat din nou cu gândul, Raiului la poartă,
Dorul ce m-aduce a spulberat hotare,
Nu vreau să vă tulbur… vreau o-mbrățișare!

Am pășit sfioasă, v-am văzut râzând,
Cu brațele-ntinse spre mine-alergând,
Inima-mi bătea ca-ntr-un prunc pierdut…
Pleoapele s-au strâns… și ați dispărut.

M-am trezit străină, într-o altă viață,
Cu același suflet… cu riduri pe față,
Iar din lumea mea plină de iubire,
Azi am doar morminte, dor și amintire.

Unde ești măicuță când mă simt străină,
Ca un pom stingher, rupt din rădăcină…
Să-ți simt mângâierea ca pe-o mântuire,
Ghemuită-n poala plină cu iubire…

Unde ești tăicuță să-ți aud povața,
Când mă simt înfrântă tot luptând cu viața…
C-am rămas un pui rătăcit de stol
Și în jurul meu totu-i trist și gol…

Aș da ani din viață doar pentru o clipă
Să mai fiu din nou puiul sub aripă,
Să fiu iar lumina ochilor blajini
Ce vedeau în mine rostul ăstei lumi.

Astăzi neputința fulgeră-n suspine,
Dorul ca o boală colcăie prin mine,
Suferința-și stoarce mustul în priviri
Scânteind cenușa multor amintiri.

Mă târăsc cu gândul nopțile-nspre casă,
Mă visez copil… suntem toți la masă…
Parca văd în brațe cum mă luați pe rând…
Dragostea-mi hrănește sufletul flămând…

Sărut mâna mamă… Sărut mâna tată…
Într-o bună zi o s-ajung la poartă
Și-o să intru-n casă ca-ntr-o mănăstire…
Să vă simt aievea… să respir iubire!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici