Sunt obosiți și boii și stăpânii, pășesc încet cu-a zilelor povară

0
151
Sursa foto: pixdaus.com

Sunt obosiți și boii și stăpânii
Pășesc încet, cu-a zilelor povară,
E-n mersul lor întreaga trudă-a mâinii
Sub soarele necruțător de vară.

Au adunat din zori până-n amurg,
Cum-au făcut de atâtea zeci de veri
Obișnuința de-a munci cu sârg,
Fără-a visa la multe sau averi.

Și de-o vrea Domnul încă, câțiva ani!
Vor strânge fânul și-ncărca în care
E munca ce sfințește satul, pe țărani,
Și-i rostul ce și-l știe fiecare.

Cuminți cu fețele-n bătăi de vânt
Și-n arșițe, înghețuri și prin ploi,
Tăranul are grijă,veșnic de pământ
Din truda lor, hrănindu-ne pe noi.

E veșnicia și frumosul rămas acolo-n sat
Și oamenii sunt parcă, file din povești,
Aceleași datini cu cinste le-au păstrat
Ei sunt eroii, nației românești.

Pe câmp, pe deal sau nesfârșite lunci
Nenumărând trecute, anotimpuri,
Ducându-și greutatea unor cruci
Cu resemnare și surăs pe chipuri!

Versuri: Elena Căruntu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici