Sunt singură şi dorul mă usucă

0
143
Foto: Vlad Dumitrescu

Ce ghiocei la tâmple ai acum
Când mă întorc în sat la tine, mamă,
S-au dus toţi anii aceştia ca un fum
Şi-ai strâns atâtea lacrimi în năframă.

Sunt singură şi dorul mă usucă
Prea greu suport capriciile vieţii,
Îmi vine, mamă, acum un dor de ducă
Aş vrea să alerg în roua dimineţii.

Mi-e dor de strachina cu lapte dulce
Pusă pe masa mică din pridvor,
Când stelele plecau ca să se culce
De tot ce-am părăsit, mamă, mi-e dor.

Eu m-aş întoarce la copilărie
Să uit de griji şi să nu port poveri,
Printre străini e greu, dar am mândrie
Îl am pe azi, pe mâine, unde-i ieri ?

Îşi cerne viaţa clipele prin sită
Şi ridurile timpului ne- apasă
Alegem calea dreaptă sau cotită
Dar gândul nostru e rămas acasă

La mama ce în suflet o păstrăm,
La lacrima din ochii ei blajini,
La visele spre care aspirăm,
Pe drumuri cu tăceri de pelerini.

Versuri: Maminineta Nineta

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook