Te-am lăsat măicuţă pe scaun la poartă

0
48
Foto: Sorin Onisor

Te-am lăsat măicuţă pe scaun la poartă,
Din ochi îţi curg lacrimi, sufletul ţi-e rupt,
Viaţa nemiloasă vrea să ne despartă,
Nu mi-e încă bine, dar eu tot mă lupt.

Lacrimile grele le ştergea năframa,
Vântul mângâia faţa îmbătrânită,
Cine-n lumea asta nu-şi cunoaşte mama
Viaţa-i va rămâne pururi răvăşită.

Simt în suflet dorul ce tainic m-apasă,
Gândul îl trimit, măicuţă, la tine,
Bine mai era, linişte acasă,
Aici orice noapte mi-aduce suspine.

Drumul meu e greu, lumea mi-e străină,
Am acum de toate le-am făcut cu trudă,
Am ales doar grâul fără de neghină,
Şi am plâns doar noaptea – nimeni să n-audă.

Şi-am să vin la iarnă să te văd, măicuţă,
Prea mi-e dor de casă, am inima-n două,
Liniştea trăită-n odaia micuţă
Picătură-n suflet eu o simt… când plouă.

Versuri: Maminineta Nineta / Maria Oprea
Foto: Sorin Onisor

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici