Te ştiu tot aşteptând măicuţa si parcă te-ai născut privind în zare

0
50
Foto: Vlad Dumitrescu

Te ştiu tot aşteptând măicuţa
Şi parcă te-ai născut privind în zare,
A îmbătrânit vechea portiţă
Şi-au rugint bătrânele zăvoare.

Şi aşteptarea îţi e hrană,
Setea-ţi se stinge doar cu lacrimi,
Nu te mai doare nicio rana
Şi aşteptându-mă, tu uiţi de patimi.

Îţi trece ziua între două gânduri:
Unul îţi spune c-am să vin,
Şi altul trist, purtat de vânturi
C-an depărtări am să-ţi rămân.

Trec ore, zile, ani întregi
Lăsând urme adânci pe faţă-ţi albă,
Dar nu mai ai lacrimi să plângi,
Fântână lor rămas-a seacă.

Ştiu cât de grea ţi-e aşteptarea
Şi cât doreşti să mă întorc,
C-an ochii tăi senini că marea
Se ofilesc în lacrimi frunzele de plop.

Te ştiu tot aşteptând copilul, mama,
Ce a plecat manatat de sărăcie şi nevoi,
Şi-ai strâns în colţul de năframă
Atâtea lacrimi ce ţi-au curs şuvoi.

Versuri: Dorin Dumitriu
Sursa foto: Vlad Dumitrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici