Ți-am găsit basmaua, mamă!

0
231
Fotograf: Gabriel Motica

Autor: Claudiu Văduva

Îmi aduc aminte, mamă, dimineața de Crăciun
Când te pregăteai de slujbă ca tot ortodoxul bun,
M-ai rugat, dacă am timp, să te ajut să îți găsești
Băsmăluța de mătase ce ți-o luasem din Bălcești.

Era frig, și-afară vântul printre crengile de dud
Se ducea și se întorcea mai ceva ca un năuc,
Ți-era teamă că răcești și n-ai să mai poți găti
Sărmăluțele în viță ce le-aveai pe pirostrii.

Parcă văd cum scormoneai prin cenușă c-o hârtie
Să găsești cărbuni nestinși pentru oala cu tămâie,
Te-așteptau cei duși în ceruri să îi pomenești la cap
Și să le mai spui vreo veste ce s-a întâmplat prin sat.

Pregătite pentru slujbă erau și vreo trei vecine
Ce-aduseseră în coșuri carne, cozonac și pâine,
Te grăbeai să mergi cu ele să cinstiți Nașterea sfântă
Ce avea sa îmbuneze lumea asta mult prea crudă.

M-ai rugat iarăși să-ți spun unde ți-e basmaua nouă
Ce o căutai întruna de vreo săptămână-două,
Ți-am răspuns mai repezit că nu știu, și ai plecat
Lăsând ușa întredeschisă și în suflet un oftat.

Anii au trecut de-a valma și de-atunci îmi amintesc
Ce nu am să uit vreodată cât pe lume mai trăiesc,
Am crescut, m-am făcut mare, ca un brad între ciulini
Chiar de viața m-a purtat să muncesc printre străini.

M-am întors acasă, mamă, cu dor greu și suferință
Și m-am închinat în praguri pentru a vieții pocăință,
Am deschis ușa la tindă și-am strigat numele tău
Cu speranța până-n ceruri către bunul Dumnezeu.

Nu era nimeni în casă și am mai strigat odată
Când vecinul de la deal mi-a răspuns grăbit din poartă:
„Mama ta-i demult plecată printre lumea celor buni
Unde dorm demult plecați și iubiții mei străbuni.”

Am închis ușa degrabă și m-am așezat pe pat
Cu durere mare-n suflet despre tot ce s-a „ntâmplat,
Cum de n-am știut atunci să te-ajut când te-a durut
Și-am plecat în lumea largă fără să-ți spun vreun cuvânt?

Cu ochii înecați în lacrimi mari cât boabele de rouă
Am văzut pe pat întinsă cum stătea basmaua nouă
Și cu mâna tremurândă am ținut-o strâns la piept
Ca pe ultima durere și ca veșnicul regret.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook