Tu să te-ntorci din când în când acasă, unde atâtea așteptări au împietrit

0
30
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Elena Mirza

Tu să te-ntorci din când în când acasă:
La gura de cuptor ce te-a-ncălzit,
La geamul cu perdele de mătase
Unde atâtea așteptări au împietrit.

Să te întorci la poarta zbuciumată
De vânturile toamnei argintii,
Și la o biată mamă, la un tată,
Ce nu-și mai seacă dorul de copii.

Să te întorci la casa ta din vale,
La pomul unde scrânciob ți-ai legat
Și la acea fântână din cărare
Ce își înalță cumpăna spre sat.

La codrul împânzit, cu frunza deasă
Pe unde-ai hoinarit ca un haiduc,
Pe unde iarba ți se închina sub coasă,
Pe unde toate dorurile duc…

Unde ai prins, ca rădăcinile, la neamuri,
Și ca o frunză de pe ram te-ai și desprins.
Și rătăcești în lume-atâtea vremuri,
Departe, și de cuib și de părinți.

Dar ei, părinții, nu-s o veșnicie,
La fel, cum vesnic, nu e nimeni pe pământ.
Cât ai părinți și cât or fi să fie,
Tu să te-ntorci la ei, din când în când.

Versuri: Elena Mirza

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici