Un bătrân către fiul său

0
150
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Vasile David

Te rog, nu-ți fie silă că, tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe față!
…Când erai mic, cu ea, eu te ștergeam întruna
Și îți dădeam, băiete, să mănânci dulceață…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleasi vorbe până ce obosești.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Și repetam cuvânte, să-nveți ca să vorbești…

Știu că te enervezi când mergem la plimbare,
Iar pașii mei greoi mă țin pierdut în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare
Și nu știam, atunci, că trupul meu se curmă…

Știu că nu mă suporți, să am fața nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, și-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul să nu intri-n baie…

Știu că îți tulbur somnul, durerile mă seacă
Și tot mai grea îmi pare acuma bătrânețea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n țipetele tale îmi trecu tinerețea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îți sunt povară,
Că nu mai am putere… Hai, mergi, te odihnește
Și să nu uiți, băiete, îți spun a mia oară:
Că tot ce este viață se trece, -mbătrânește…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici