Urme pe suflet

Fotograf: Mihai Grigorescu

Autor: Mary Otilia Mari

La căsuța, unde dorul,
Face urme prin zăpadă
M-am întors de prin străini
Ochii mei, pe cin’ să vadă?

O căsuță, ca o mamă
De mulți ani… îmbătrânită,
Aștepta și ea Crăciunul
Ca să fie împărtășită

Fânul doarme în căpiță,
Prin ogradă, nimeni nu-i
Iar la colțul casei plâng
Frunzele unui gutui.

Pe la streșină mai curge,
Câte-o lacrimă topită
Iară treapta casei zace
Într-o liniște cernită.

Mă așez pe prispa casei,
Unde pași fugeau odată
Dar acum, doar umbra vremii
Poposește pe la poartă.

Și zăresc îndată vatra,
Unde-s urme de cenușă
Unde mi-o fi cheia vieții?
Că e lacătul pe ușă…

Caierul, rămas în furcă,
Parcă-mi spune , intră-n casă!
Pune-n vatră trei găteje
Fir de fum pe coș să iasă!

Un preș de lână păturit,
Ce zace parcă în oftat
Se scaldă-n flacăra din vatră
De ani de zile… înghețat.

Am aprins apoi și lampa,
Două stele strălucesc
Și imi luminează față
Sunt părinții, ce-mi iubesc!

Și se-așează încet la masă,
Răsfoind ceaslovul sfânt
Dumnezeu primește ruga
În icoană lăcrimând.

Și-mi văd dorurile toate,
În ferestrele ce plâng
Palmele le fac grămadă
Lacrimile-n pumn să strâng.

Focu-n sobă arde-n tihnă,
Eu două stele privesc
Îmi sorb lacrima din ochi
Și sufletu-mi odihnesc.

Se aud colinde-n sat,
Soarele e sus pe culme
In zori, stelele-au plecat
Și-au lăsat în suflet urme.

Nu mi-a fost în zadar drumul,
A fost lung, pe roți de fier
Dar eu, am făcut Crăciunul
Cu părinții mei din Cer!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook