Veniti copii acasă cât încă mai e vreme

0
Foto: Vlad Dumitrescu

Veniti copii acasă cât încă mai e vreme!
Veniti aici, vă rog, în cămăruța mea!
De ieri, o iarna grea a început a cerne
Și haina bătrâneții îmi este tare grea.

V-am pregătit cu fast numai bucate alese
În sobița veche ce o știați afară,
O îmbătrânise timpul, ca bietele ferestre,
Dar au venit vecinii și mi-au lipit-o-„n vară.

Cu aste mâini răpuse de chin și de durere
Am frământat aluat să coc un cozonac,
Iar dacă Domnul Sfânt îmi va mai da putere,
Sarmale și piftie, cu drag am să vă fac.

Am luat din tinda veche o oală de pământ
Și-am scos un vinișor ce s-a făcut în toamnă
Din via ce-a sădit-o tăticul meu cel sfânt
Și mi-a lăsat-o mie să-i pot da de pomană.

La fel am să vă las și vouă, dragii mei!
Că timpul mi se scurge și-n ceruri mă voi duce,
Sădiți-mi la mormânt doar doi puieți de tei
Și dintr-un fag bătrân, să-mi făuriți o cruce.

Rostiți o rugăciune la căpătâiul meu
În prag de sărbătoare, când sufletul v-o cere,
Și-am să vă iert alături de Bunul Dumnezeu,
Că eu v-am așteptat, dar voi n-ați avut vreme.

Versuri: Claudiu Vaduva

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook