Versuri: Dorin Dumitriu
Viața, m-a gonit de-acasă
Şi-am plecat tăicuță drag,
Te-am lăsat singur în casă
Sprijinindu-te-n toiag!
M-am urcat în tren plângând
Tu-mi faceai tandru c-o mână,
Şi-am privit pe geam mergând
Satul, ce-a rămas în urmă!
Mă gândeam numai la voi
Doi bătrâni, fără putere,
Vă iubeam pe amândoi
Şi-am simțit numai durere!
Au trecut în grabă anii
Şi-am venit atât de rar,
Că munceam să adun banii
Să vă pot face un dar!
Mi-am crescut cu greu copii
Rătăcind printre străini,
Şi mi-am învățat toți fii
Să nu-i uite pe bătrâni!
Tatal meu cu suflet blând
Te-a răpus boală perfidă,
Şi mă-ntorc acum plângând
La căsuța părăsită!
Mă întorc să-ți cer iertare
Şi te găsesc în sicriu,
Şi-n mâna c-o lumânare
Plâng tăicuță… că-i târziu!
