Versuri: Dumitru Grui-Gyr
Vin, astăzi, la casa pe care-o mai ştiu,
Plecat-am demult, pe-ale vieţii cărări,
Mă-ntorc s-o mai văd, cât încă sunt viu,
Dar, nimeni, nu m-aşteaptă pe scări.
Bunicii şi mama sunt, azi, nişte cruci,
Trăieşte doar tata, nici el nu-i prea bine,
O, timpule „veşnic”, ce iute te duci,
Din cei care pleacă, niciunul nu vine.
Revăd, ca prin vis, fugitive imagini,
Din filmul ce-a fost, actorii s-au dus,
Mă-ncearc-o tristeţe ce n-are margini,
Nimic nu răsare, e totul apus ….
Salteaua umplută cu paie de grâu,
Şi verdele ierbii, niciunde mai crud,
Din deal, curgea pe la noi un pârâu,
Şi-n mijlocul curţii, crescuse un dud …
Vin, astăzi, la casa ce leagăn mi-a fost,
Cei dragi stau ca sfinţii-n icoane,
Aş vrea să rămân, dar n-am niciun rost,
Curând am să plec, Tu iartă-mă, Doamne!
