Vine Crăciunul, mamă

0
195
Foto: Mihai Jeic

Versuri: Ioan Sabin Pop

Zadarnic astăzi glasul meu te cheamă,
Zadarnice-s părerile de rău;
Te-ai strămutat în veci la Domnul, mamă,
Să fii educatoare-n Cerul Său.

Și tu, și tata, lipsi-veți amândoi,
La sărbătoarea luminată,
Când Pruncul Sfânt se naște pentru noi,
Să nemurească omenirea toată.

În cerul de azur, cu îngeri și cu sfinți,
La grădinița cu orar etern,
Pe toți copiii, plecați de la părinți,
Înveselește-i, cu instinct matern.

Pe tata roagă-l să le deslușească
Colindele cântate-n sărbători,
Iar tu, precum în lumea pământească,
Trimite-i la urat, până în zori.

De-aici, de pe tărâmul unde ninge,
Noi colindăm cu suflet îndoit;
Un ochi ne râde, celălalt ne plânge,
Dar vrem să știți și-n cer că v-am iubit.

O, cât aș vrea-mpreună să mai fim
Fie și-o zi, la vatra părintească;
Urări de slavă din suflet să-I rostim
Celui născut să ne mântuiască.

Vine Crăciunul, cerul se-ncunună
Cu strai de-argint, cu stele și cu nimb;
O cât aș vrea să fim iar împreună
Sub bradul de Crăciun, măcar un timp.

Zadarnic ochii noștri vă mai cată;
Voi v-ați mutat, în sfera preacurată!

Vine Crăciunul, mamă strămutată…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici