Visele îmi ară câmpuri

Fotograf: Adrian Petrișor

Autor: Elena Bîrchi Căruntu

Mi-a arat-un plug prin vise, toate brazdele prunciei,
Și-am cântat-a primăvară, cu trei cuci pe brațul viei
Dimprejur zburau albine, fluturii cu aripi moi,
Dar mi-era uscată gura, precum coarnele la boi

Un bunic punea porumbul, altul repara un gard,
Dincolo în cimitir, lumânări de ceară ard
Și e-atâta primăvară și-mi părea pământul rai,
Doamne, lasă-i lumii soare și-ntre noi, mereu să stai!

Frunzele foșneau culoarea, pomii-și etalau frumosul,
Dintr-o curte, o cântare, chema-n grabă credinciosul
Simțeam picuri de sudoare-ai atâtor dragi părinți,
Se rostogoleau bezmetici, peste liniște fierbinți

Se-ntorseseră străbunii pe la câmpuri nelucrate,
Se-auzea îndemn de lucru pe ulițele din sate
Dar cu prima gean-a zilei, visul meu a luat sfârșit
Și era pustiu și trist, parcă viața n-a zâmbit

Venea-ncet un moș bătrân, c-o pâine la subțioară,
Vorbea singur, cine știe, se certa c-un vânt de țară
Zicea el că-i grâul scump și pe masă-i rost de foame,
N-are bietul ce mânca, în cămară nu sunt poame

Buzunarele sunt goale, nici puterea nu-i de-ajuns
Numai sufletul se vede are lacrime de plâns
Și-am fugit să caut visul, când doi boi arau hectarul,
Când țăranii știau rostul și nu cunoșteau amarul

La orașe, doar câțiva, domni și ăia mai puțini,
Nu plecau feciori de-acasă să muncească la străini
A avut poporul nostru, multe bune și bogate,
Dar acum, numai prin vise, mai vedem belșug prin sate!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook